În satul Probota există şcoala denumită în prezent “Petru Anghel”,
înfiinţată cu peste 100 de ani în urmă, sub conducerea învăţătorului Ilie Mardare.
În perioada 1971-1972 se construieşte şi cel de-al doilea corp, format din cabinetul directorului, cancelarie şi 3 săli de clasă.
Datorită numărul în creştere al elevilor, de-a lungul timpului, şcolii i-au mai fost anexate spaţii pentru săli de clasă şi grădiniţă. În prezent, elevii şcolii învaţă în 9 săli de clasă, unele fiind folosite şi ca laboratoare (fizică-chimie, limba romană şi limbi străine, matematică).
În anul 2000 şcoala primeşte numele de “Petru Anghel”, după numele
învăţătorului şi directorului acestei şcoli, ucis pe front în timpul celui de-al doilea război mondial, în luptele de la Tătarca – Odessa. În prezent, şcoala „Petru Anghel” Probota este şcoală coordonatoare şi are personalitate juridică.
Copiii de vârsta şcolară din Perieni urmau cursurile la şcoala din
comuna Cîrniceni, întrucât satul făcea parte din această comună.
Dificultăţile legate de transport şi de vreme făceau ca mulţi copii să nu
poată merge la şcoală. În vara anului 1874, 34 de locuitori din satul
Perieni se adresează Primăriei din Cîrniceni cu o ”petiţie ” înregistrată
cu nr. 821, prin care cer înfiinţarea unei şcoli în cătunul Perieni şi
recomandă ca învăţător pe preotul Gheorghe Carp.
Din această plângere reiese că localul de şcoala este asigurat de prinţul Grigore Sturdza a cărui moşie era şi pe teritoriul satului Perieni. Şcoala înfiinţata era sub forma unei case cu prispă şi se afla pe locul şcolii vechi de azi. Băncile erau sub forma unor mese lungi, elevii stând de o parte şi de alta a acestora.
În decembrie 1875 şcoala este inspectată de poetul Mihai Eminescu, pe atunci revizor şcolar, şi din procesul verbal încheiat reiese faptul că şcoala nu avea autorizaţie de funcţionare. Şcoala mai este inspectată în 1877 de revizorul şcolar Constantin Chirica care constată că şcoala nu avea nici un fel de material didactic, clasele nu erau duşumite,
aveau gropi şi praf de nesuportat. Primul învăţător calificat este Anton Dobre, care învăţa toate clasele I-IV. Apoi, învăţătorul trece pe post de maistru pălării şi copiii erau învăţaţi de soţia lui, Elena Dobre. A urmat ca învăţător Constantin Laurescu pe timpul căruia s-a construit şcoala de tip Spiru Haret care se află şi azi într-o stare accentuată de demolare.Şcoala a funcţionat cu clasele I-IV până în 1959 când se înfiinţează ciclul gimnazial.Până atunci copiii care doreau să-şi continue studiile mergeau la şcoala din Probota. În 1963 se construieşte localul şcolii din deal care actualmente este prins într-un program de reabilitare prin grija Consiliului Judeţean Iaşi.
În 1978 se dă în folosinţă localul nou, cu parter şi un etaj, unde învaţă clasele V-VIII.
Printre cadrele didactice cu personalitate deosebită, care şi-au lăsat amprenta în sufletele elevilor, s-au înrădăcinat în memoria locului, constituind o mândrie a sătenilor familiile, amintim: Ivescu Vasile şi Profira, primul fiind şi erou în războiul pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia bolşevică. Acelaşi profil constituie învăţătorul Petru
Anghel, fost director al şcolii din Probota, căzut la datorie în septembrie 1941 în luptele de la Tătarca Odessa. În memoria să şcoala din Probota îi poartă numele.
În 1962, şcoala Bălteni s-a transformat în şcoala generală, cu clasele I-VIII. Spaţiul era insuficient, fiind compus din două săli de clasă, una tip Spiru Haret şi o anexă (acestea din urmă au fost afectate considerabil de seismul din 1977). Timp de 2 ani s-au făcut cursuri şi în locuinţe închiriate de sat, construindu-se, în 1962-1963, încă două săli de clasă.